|
INAPOI
Acest interviu a fost difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei,
in cadrul emisiunii "VIETI TRANSFORMATE" si publicat in
cartea cu acelasi titlu.
*******************
ELI HENTES
" 'Rugaciunile' preferate ale tatalui meu erau
injuraturile".
Inainte de 1989,
Jean Chiforeanu a lucrat in cadrul
departamentului de export al firmei Auto
Export
Import
Romania. S-a
născut
in deceniul 5 al secolului XX,
cand in Romania urmele stalinismului se vedeau la tot pasul.
Jean Chiforeanu:
"M-am trezit si eu intr-o gradinita de tip nou,
comunista, in care rugaciunea nu era "Tatal nostru" sau "Inger,
ingerasul meu", ci "Stalin si poporul rus".
La scoala elementara procesul de ateizare a luat
avant.
Eram convins ca Dumnezeu nu exista, pentru ca nici in
familie nu am avut parte de o educatie crestina.
"Rugaciunile" preferate ale tatalui meu erau
injuraturile.
Fac parte din generatia celor 40 de ani ai pustiei
pentru Romania.
Dupa terminarea liceului am fost cooptat in partid,
am avansat pe linie comunista pana in sectia de propaganda si
cultura a fostului comitet central al UTC-ului.
Acolo sef imi era chiar Nicu Ceausescu. Datorita
calitatilor de propagandist si organizator, am sustinut in 1976
admiterea la Academia de Stiinte sociale si politice, pentru ca imi
placeau si faceam din convingere ceea ce faceam.
In semestrul I, in cadrul seminariilor de ateism, se
studia Biblia si Istoria Bisericii, deoarece toti cei din posturi de
conducere urmau aceste seminarii de ateism.
Studiind Scriptura pentru prima data cu seriozitate,
ca sa o combat bineinteles, sa le spun si altora ca nu exista
Dumnezeu, ca Cristos este doar o figura istorica, m-am trezit ca
incep sa-mi pun adevaratele intrebari care se pun la un moment dat -
cine sunt, de unde vin si unde ma duc.
Incepusem sa-mi dau seama de multele manevre din
sanul comunismului, de faptul ca era o masinarie diabolica.
In Noiembrie 1976, dupa un studiu intens asupra
materialelor care vorbeau despre Biserica si crestinism, m-am vazut
si eu infrant de Cel care este Calea, Adevarul si Viata.
Acolo mi-am predat viata in bratul Domnului Isus
Cristos, chiar la Academia de inalte studii politice comuniste.
Citind si studiind Biblia. Nu 'frunzarind', ci studiind Biblia."
Bineinteles ca a fost dat afara, cariera politica i
s-a intrerupt, si a urmat disciplinarea 'prin munca'.
Jean Chiforeanu:
"Din 1976 pana in 1979 am fost trimis sa mai 'cuget'
la Canalul Dunare-Marea Neagra, la sectia Poarta Alba. Inainte
tineam acolo prelegeri despre inexistenta lui Dumnezeu, iar acum
eram chiar eu acolo, cu toate masurile de siguranta luate de 'tovarasi'.
A urmat oprobiul prietenilor, a colegilor si a
familiei. Parintii mi-au spus: 'Pentru noi nu mai existi'.
Toata lumea ma vedea un ratat. Toti vedeau in mine un
viitor politician, dar dupa ce m-am intors la Cristos, eram
considerat un ratat.
Au fost ani in care Dumnezeu a daltuit caracterul meu.
Nimic din ceea ce ni se intampla nu este la voia intamplarii. Am
luat-o ca din partea lui Dumnezeu.
Eu cred ca exista un proces singular, particular si
nu global. Nu te-ntorci la Dumnezeu pentru ca se intorc si altii, ci
este o optiune personala.
Eram 'tare la cerbice', dar Dumnezeu m-a cioplit si
m-a modelat.
In 1979, Ceausescu a facut o vizita in Statele Unite,
iar inainte de acea vizita a dat si un decret de amnistie, in care
am fost cuprins si eu.
M-am trezit "liber intr-un lagar" care se intindea de
la Est la Vest si de la Nord la Sudul Romaniei.
In 1979, in Biserica nr.1 din Constanta am facut si
botezul nou-testamental, act care reprezinta o moarte si o inviere
simbolica.
Am fost ajutat de fratii si surorile din Biserica si
atunci am inteles cuvintele Mantuitorului: "Cine lasa pentru Mine"
si Imparatia Mea ogoare, frati, surori, diplome, cariera, ii voi da
inzecit si insutit si pe deasupra viata vesnica.
Am intrat in cursurile BEE (Bible Education by
Extension - Educatie biblica prin extensie), deoarece nefiind
posibila studierea academica a Bibliei, aceste cursuri ofereau o
metoda buna de studiere a Bibliei.
Erau cursuri pe care multi din generatia mea le-au
parcurs, dar nu in Biserica, ci pe grupuri mici, in case. In
Biserici erau multi "lupi in piele de oaie"
Ne intalneam in munti, departe de urechile
securitatii.
La sfaristul anului 1979 am dat concurs si am intrat
la Intreprinderea Auto Export Import din Brasov, care exporta
camioane grele.
In acea vreme aproape 80 % dintre Bibliile care
intrau in Romania, intrau pe calea apei.
Lucrand acolo si avand acces direct pe navele de
export, Dumnezeu m-a folosit.
In 1981 venise un transport de Biblii pe un vapor
norvegian. Dar in port existau 3 filtre de control. Primul era chiar
la coborarea de pe vapor, al doilea era la iesirea din spatiul
rezervat descarcarii vaporului, iar al treilea era la portile
portului.
Pe vapor erau 2 remorci de Biblii, daca va puteti
imagina asa ceva. Trebuia sa trecem prin 3 filtre cu 2 remorci de
Biblii.
Ne-am rugat lui Dumnezeu, iar la ora si in seara care
am stabilit-o de comun acord am mers in port.
A venit un frate de la Crestini dupa Evanghelie cu un
tractor cu remorci, cu macaragiul lucrurile erau aranjate, dar
ramaneau aceste 3 filtre. In seara aceea cerul era senin, cum numai
vara la Constanta poate sa fie.
Cand noi ne-am dus spre port, incet, incet pe
firmamentul cerului a aparut dinspre Odessa un norisor, apoi altul,
iar in jumatate de ora cerul a devenit negru ca smoala.
S-a pornit o furtuna cum rar mi-a fost dat sa vad. De
la graniceri pana la posturile de control, nu era tipenie de om pe
afara. Pe furtuna si ploaia aceea teribila am descarcat Bibliile, si
le-am incarcat in remorci. Cu toate ca acolo controalele erau foarte
dese, pentru ca se facea contrabanda cu tigari si cafea, in momentul
cand noi am trecut pe la toate punctele de control granicerii doar
ne faceau semn dinauntrul gheretei lor "Treceti, mergeti, plecati,
nu iesim afara sa va controlam".
Am vazut atunci ca Dumnezeu, care este Dumnezeul
universului, poate sa puna in miscare marea, furtuna si cerurile
pentru cauza Lui.
Dupa alte astfel de experiente - mai faceam si
evanghelizare de la om la om, aveam si o echipa cu care seara cantam
pe faleza cazinoului din Constanta - am fost chemat la conducerea
intreprinderii noastre.
Mi s-a spus: "Stim ce faci tu in timpul liber, stim
si ca nu te mai sperie canalul, deci vei fi trimis din partea firmei
sa lucrezi in Irak." De fapt ei ar fi dorit sa nu ma mai intorc in
Romania.
In 1984 am hotarat sa ma intorc totusi in Romania,
iar in 1985 m-am casatorit si m-am mutat la Timisoara.
In 13 Decembrie 1988 am fost instintat - de azi pe
maine - ca trebuie sa plec urgent in Cuba. Intre timp Domnul ne-a
binecuvantat cu 2 copii - Rut, care avea 9 ani si Sandra Debora de 3
luni.
Pur si simplu a doua zi trebuia sa fiu deja in avion,
cu destinatia Havana, Cuba, via Montreal, Canada.
Sotia mi-a adus bagajul la Bucuresti a doua zi, si in
aeroportul Otopeni am ingenuncheat amandoi si am spus: "Doamne, Tu
stii. Doamne, pazeste-mi sotia si copiii."
Cand am incercat sa schimb decizia sefilor mei, mi
s-a spus:
"Ai de ales. Mergi ori in Cuba, ori in pustiul
Karakumi din Asia Centrala."
M-am dus in Cuba.
Marea batalie s-a dat pe aeroportul din Montreal,
cand eram in tranzit. Multi mi-au spus sa raman acolo. Ma gandeam
daca sa raman sau nu in Canada. Nu am ramas.
La aeroport in Cuba m-a intampinat ambasadorul
Romaniei de acolo.
Mi-a spus: "Avem dosarul tau. Daca vrei sa-ti mearga
bine, abtine-te sa mai predici. In Cuba poti fi aruncat la crocodili
daca nu-ti vezi de treaba."
I-am raspuns politicos, dar foarte clar, ca ceea ce
gandesc nu depinde si nu poate fi influentat de contextul in care ma
aflu.
Intotdeauna Dumnezeu transforma infrangerile in
victorii. Comunistii mi-au inchis usa de predicare in Romania, dar
Domnul mi-a deschis-o in Cuba, unde predicam in timpul liber.
In Aprilie 1990, sotia si fetitele mele au venit in
Cuba. A fost un moment cu adevarat emotionant, dupa aproape 2 ani de
despartire.
In August 1990 am venit acasa. De atunci si pana
astazi m-am dedicat lucrarii de vestire a Evangheliei lui Dumnezeu
unui popor care nu-L cunoaste pe El.
|