|
INAPOI
Acest interviu a fost difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei,
in cadrul emisiunii "VIETI TRANSFORMATE" si publicat in
cartea cu acelasi titlu.
*******************
PETRICA BOHUS
“Căutam
fericirea, ca orice om. Am zis: ‘Doamne trebuie să găsesc şi eu
împlinire în viaţă’. Discotecile, prieteniile, chefurile, toate
aceste lucruri îmi lăsau un gol în inimă.”
“Acei oameni care mai cred în Dumnezeu sunt reduşi
mintal şi de fapt, Partidul comunist îţi oferă totul, aici şi acum,
iar dincolo de moarte nu mai există nimic.”
“Puteam să devin cadavru, puteam să mor şi eu pe
mine m-am întrebat: ‘Unde m-aş fi dus dacă aş fi murit?’ Şi
eu mi-am dat răspunsul: ‘Dacă muream, sigur
ajungeam în iad, în chinuri, în focul cel veşnic.’
“
“După ce am ajuns singur, divorţat, m-am cufundat
mai mult în noroiul acestei lumi, în plăceri, în păcate.”
“Am reuşit să fac din viaţa mea cioburi”
“…poliţişti corecţi, poliţişti cu frică de
Dumnezeu, poliţişti care se mulţumesc cu leafa lor.”
A rămas uimit şi a întrebat: “Mai sunt
astfel de poliţişti în România?”
“Aceasta este durerea bătrâneţelor, senzaţia că nu eşti de folos
nimănui şi fiecare te aruncă de ici-colo.”
“Am visat un băieţel frumos care era neajutorat. Se uita spre
mine cu îngrijorare şi îmi cerşea milă. Dar am cerut totuşi să facă
avortul.”
“A avut loc şi divorţul.”
“Cine are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe Fiul
lui Dumnezeu, n-are viaţa.”
Petrică Bohuş lucrează în Poliţia Română şi a
cunoscut o lege mult mai înaltă decât oricare dintre legile omeneşti
- a cunoscut legea dragostei lui Dumnezeu.
Petrică Bohuş:
- În copilărie, străbunica mea era o credincioasă
care studia Biblia şi trăia Biblia. Părinţii mei n-au vrut să audă
de Dumnezeu şi de Biblie, însă am apreciat-o foarte mult pe acea
străbunică a mea care Îl
iubea pe Dumnezeu şi uneori o mai însoţeam şi eu la biserica din
sat.
Dar ajungând într-o Şcoală de Miliţie, educaţia pe
care am primit-o acolo a fost cu totul diferită. Credeam şi eu ce se
spunea de la conducerea Partidului Comunist, şi anume că Dumnezeu nu
există, că acei oameni care mai cred în Dumnezeu sunt reduşi mintal,
că Partidul îţi oferă totul, aici şi acum, iar dincolo de moarte nu
mai există nimic.
Am îmbrăţişat şi eu această doctrină şi am şi crezut-o.
Faptul acesta m-a făcut să trăiesc după cum am vrut eu, crezând că
eu sunt cineva şi că Dumnezeu nu există. Căutam să trăiesc după
poftele mele.
Reporter:
- Poate sunt oameni în vârstă, care nu-şi mai găsesc
rostul în viaţă sau care cred că nu mai sunt de folos nimănui. De
multe ori aceasta este durerea bătrâneţelor - senzaţia că nu eşti de
folos nimănui şi fiecare te aruncă de ici-colo.
Dar puteţi lua un nepot, un copil, un vecin sau pe
cineva căruia să-i vorbiţi despre Domnul Isus Cristos, iar în felul
acesta veţi avea influenţă peste ani, poate peste zeci de ani,
influenţă pe care doar Dumnezeu poate să o folosească spre slava şi
gloria Lui, chiar într-un moment când credeţi că nu mai sunteţi de
folos nimănui.
Petrică Bohuş:
- Prima dată când mi-am pus întrebarea despre
veşnicie, despre Dumnezeu, despre iad, a fost într-o noapte, în anul
1990.
Lucram la circulaţie şi aveam o acţiune de noapte.
Trebuia să opresc autovehiculele care circulau în acea noapte.
La un moment dat s-a apropiat o maşină care efectiv,
m-a sfidat. Conducătorul autoturismului respectiv nu s-a supus
semnalului meu de oprire şi a continuat drumul cu cea mai mare
viteză la o foarte mică distanţă de mine. În acel moment, datorită
curentului de aer, cascheta mea a căzut de pe cap şi-am rămas
încremenit pentru câteva momente pentru prima dată.
Reporter:
- Puteaţi rămâne de tot acolo…
Petrică Bohuş:
- Puteam să devin cadavru, puteam să mor.
Atunci m-am întrebat: "Unde m-aş fi dus dacă aş fi murit?"
Tot eu mi-am răspuns: "Nu eşti pregătit să te întâlneşti cu
Dumnezeu. Tu de fapt, L-ai negat pe Dumnezeu." Şi eu mi-am dat
răspunsul: "Dacă muream, sigur ajungeam în
iad, în chinuri, în focul cel veşnic."
M-am gândit o perioadă la întâmplarea respectivă, dar viaţa
şi-a intrat în cursul ei normal şi am uitat.
Căutam fericirea, ca orice om. Am zis: „Doamne,
trebuie să găsesc şi eu împlinire în viaţă.” Discotecile,
prieteniile, chefurile, toate aceste lucruri îmi lăsau un gol în
inimă. Am căutat să-mi găsesc fericirea în profesie. Lucram cu
pasiune zi şi noapte. Tot n-am fost împlinit.
Mi-am zis: "Dacă mă căsătoresc, cu
siguranţă voi găsi şi eu un rost în viaţă". În '90 m-am
căsătorit, dar fericirea tot nu am găsit-o. Mai mult, am acumulat
păcate. Am mai adunat în comoara aceea de mânie alte păcate la cele
pe care le făcusem până atunci.
După ce că trăisem în destrăbălare, în
desfâu, acea soţie a rămas însărcinată şi amândoi am hotărât să facă
avort. Chiar dacă conştiinţa îmi spunea că nu-i un lucru bun, legile
permiteau deja după revoluţie să faci avort dacă nu doreai copilul.
Pentru că nu ne înţelegeam şi ziceam: "Şi aşa vom divorţa, mai
bine să nu avem copii", soţia mea a făcut avort.
Este de remarcat că Dumnezeu vorbeşte în multe feluri. Dumnezeu
vorbeşte uneori prin visuri, alteori prin diferiţi oameni. Înainte
de a merge să cer doctorului să intervină pentru a face avort,
noaptea am avut un vis. Efectiv, am visat un băieţel frumos care era
neajutorat. Se uita spre mine cu îngrijorare şi îmi cerşea milă.
Reporter:
- Ca un copil în faţa cuţitului chiuretei
din mâna
ginecologului.
Petrică Bohuş:
- Exact. Simţeam că viaţa acestui copil
depinde de hotărârea pe care eu am s-o iau. Dimineaţa când m-am
trezit eram perfect convins că nu este bine să facă avort. Eram
convins că trebuie să întrerupă această lucrare criminală. Dar n-am
avut puterea să şi îndeplinesc acest gând.
M-am dus la spital şi doctorul mi-a spus: "Să
ştiţi că soţia dumneavostră e mai bine. Să ştiţi că o să scape şi
copilul şi ea." Atunci eu i-am spus că de fapt noi nu dorim
copilul, ci am vrea să fie avortat. S-a mirat şi doctorul. Avortul
s-a produs.
La puţin timp după aceasta a avut loc şi divorţul.
După toate aceste necazuri şi încercări de-ale mele de a căuta
fericirea, toate de fapt au eşuat şi eu am ajuns să fiu din ce în ce
mai disperat.
Mai mult, după ce am ajuns singur, divorţat, m-am
cufundat mai mult în noroiul acestei lumi, în plăceri, în păcate.
Colegii mei mă îndemnau să merg cu ei la un pahar. Mă îndemnau să am
diferite relaţii.
De fapt, am ajuns la concluzia că păcatul la început
e dulce, însă la urmă lasă un gust amar. M-am adâncit tot mai mult
în păcatele acestei lumi crezând că poate voi găsi astfel fericirea.
Ceea ce nu s-a întâmplat.
Ce-am reuşit să fac eu? Am reuşit să fac din viaţa mea
cioburi. Şi când viaţa mea a fost aruncată pe jos şi n-am văzut
ajutor nici în stânga, nici în dreapta, atunci mi-am ridicat
privirea spre cer.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu: "Doamne, ai milă de
mine şi fă ceva cu mine.” A fost momentul când în disperarea mea
am strigat către Dumnezeu şi Dumnezeu a intervenit.
Citind Biblia, mi-am văzut viaţa acolo.
Am văzut că de fapt sunt foarte murdar. M-am comparat cu Fiul lui
Dumnezeu de data aceasta şi m-am văzut atât de murdar. Am zis:
"Doamne, cum mă poţi accepta să fiu copilul
Tău?"
Reporter:
- O asemănare între dumneavoastră şi Domnul
Isus Cristos este autoritatea cu care aţi fost investit. Şi
dumneavoastră aţi avut autoritate atunci când a venit maşina
respectivă cu viteză, dar n-aţi avut putere s-o opriţi. Degeaba aţi
avut autoritate c-a trecut pe lângă dumneavoastră şi v-a zburat
cascheta de pe cap.
Domnul Isus Cristos a primit de la Dumnezeu Tatăl
şi autoritatea şi puterea de a aduce absolut totul în
genunchi înaintea lui Dumnezeu. De a supune totul lui Dumnezeu.
Petrică Bohuş:
- Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu a avut cel
mai mare efect asupra fiinţei mele. Citind din Noul Testament am
aflat care este de fapt voia lui Dumnezeu. Am descoperit planul Lui
de mântuire pentru omenire.
Mi-am dat seama că pentru păcatele mele eu trebuie să
fiu condamnat în iad, într-un foc veşnic. Aceasta m-a speriat.
Dar când am descoperit că de fapt, pentru păcatele
mele a plătit altcineva, adică Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus
Cristos, pentru mine a fost o veste foarte bună. Am mulţumit cu
lacrimi şi-am spus: "Doamne, Îţi mulţumesc că m-ai scăpat de
pedeapsă. Mulţumesc că ai coborât din cer, Te-ai făcut sărac ca să
mă-mbogăţeşti pe mine.”
Am început să călătoresc cu Dumnezeul meu citind
Biblia, dar totuşi continuam să mai şi păcătuiesc. Am căzut într-un
păcat de curvie.
Reporter:
- Apoi într-altul, apoi într-altul ...
Petrică Bohuş:
- Nu am reuşit să cad şi-n altele pentru că
Dumnezeu a intervenit chiar în noaptea aceea. Mi-amintesc că la ora
12 noaptea, o tânără mi-a adus o casetă. N-o văzusem demult pe aceea
tânără. La 12 noaptea ea a venit cu o casetă la mine! S-a consumat
păcatul.
După ce a plecat, m-am simţit atât de
frustrat şi am început să plâng. Totuşi mi-a fost ruşine de Dumnezeu,
pentru că ştiam că Dumnezeu m-a văzut. Nu m-am mai rugat, ci m-am
aşezat în pat să dorm. M-am trezit transpirat, după ce am avut un
coşmar extraordinar de dureros.
În coşmarul meu mă vedeam într-un tunel
lung, întunecat. Nişte fiinţe urâte erau prezente acolo şi eu parcă
pluteam în tunel. Şi arătau spre mine. Îşi băteau joc de mine
efectiv. M-aruncau de pereţi. Mă loveau. Şi strigam, şi strigam şi
nimeni nu m-auzea.
Atunci am strigat la Isus. Am zis: "Doamne,
ai milă de mine şi scapă-mă de aici". În momentul acela m-am
trezit. Era realitate. Eram transpirat, eram tremurând. M-am pus pe
genunchi, pentru că ştiam deja că păcatul este cel care-l separă pe
om de Dumnezeu. Mi-am dat seama că păcatul meu m-a făcut să ajung în
acea stare. Imediat, fără să-mi spună cineva, Duhul lui Dumnezeu
mi-a şoptit să-mi mărturisesc păcatul.
M-am pus pe genunchi la ora aceea târzie de
noapte şi am zis: "Doamne, recunosc că-n
seara aceasta am păcătuit. Recunosc că nu trebuia să accept, să
păcătuiesc. Trebuia să refuz. A fost un examen pe care eu l-am căzut.
Ai milă de mine. Doamne, Tu dacă m-ajuţi şi dacă mă faci să ajung
dimineaţa cu bine, să nu mai am coşmarurile acestea, eu mă voi pocăi
din toată inima."
Dimineaţa când m-am trezit m-am bucurat.
M-am bucurat că am simţit eliberarea. Am fost iertat. Păcatul acela
a fost îndepărtat din viaţa mea.
Dar, am înţeles că Dumnezeu a vrut să-mi dea o lecţie.
Dumnezeu a vrut să-mi spună că păcatul e păcat şi că nu te poţi juca
cu păcatul. Păcatul trebuie abandonat. Şi trebuie să mă lupt cu
trupul meu să-l ţin în stăpânire ca să trăiesc o viaţă sfântă, o
viaţă după voia lui Dumnezeu.
Reporter:
- Atunci când se schimbă inima oamenilor, atunci
oamenii vor trăi ştiind că îi vede Dumnezeu, vor lucra la locul de
muncă ca pentru Dumnezeu, chiar dacă nu-i vede şeful. Vor trăi ca
pentru Dumnezeu în orice împrejurare ar fi.
Sociologi de renume, cum este de exemplu Max Weber,
vorbesc despre etica protestantă şi progresul societăţii şi al
civilizaţiei.
Când oamenii ajung să aibă o asemenea etică, încât în
orice context s-ar afla, ei trăiesc şi lucrează ca şi când sunt
văzuţi de Dumnezeu - pentru că suntem văzuţi de Dumnezeu, înaintea
lui Dumnezeu totul este gol şi descoperit, putem să fim şi-n fundul
mării - atunci societatea progresează şi scapă de corupţie, scapă de
minciună, scapă de hoţi, scapă de lucruri imorale.
Petrică Bohuş:
- Am ajuns să experimentez acest lucru. Şi
anume, că “frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.”
La locul meu de muncă, la Circulaţie, eram la Oradea şi la un moment
dat intră pe interzis un italian cu maşina. A încercat să mă
mituiască cu o sumă de bani, dar i-am zis:
“Să ştiţi că dacă aş lua banii aceştia nu mi-ar fi frică că vă
duceţi să spuneţi la şefii mei. Şi chiar dacă v-aţi duce, mâine n-aş
recunoaşte.
Apoi nu am aşa mulţi bani încât să nu încapă şi
cei pe care dumneavoastră mi-i daţi. Dar vreau să vă spun, că chiar
acum, în aceste momente, se uită spre noi Şeful Poliţiei Universului,
Domnul Isus Cristos.
Eu am o relaţie personală cu Domnul Isus şi vreau
să trăiesc după voia Lui. El îmi spune să nu iau mită. Să mă
mulţumesc cu ceea ce am. Şi acest fapt mă face pe mine să refuz ceea
ce dumneavostră îmi oferiţi.”
*
Dacă în trecut obişnuiam să consum alcool, acum nu
mai folosesc alcool. Dacă în trecut vorbeam lucruri neîngăduite,
ruşinoase, păcătoase, acum Îl laud pe Dumnezeu şi folosesc cuvinte
frumoase. Dacă înainte trăiam în imoralitate, acum caut cu tot
dinadinsul să trăiesc în sfinţenie, după voia lui Dumnezeu.
Doresc din toată inima ca mult mai mulţi poliţişti să
vină la credinţa în Cristos, nu la o religie, pnentru că doar Domnul
Isus Cristos este calea către cer. “Cine
are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”
La
data publicării acestei cărţi, Petrică Bohuş este căsătorit cu Dina
şi au doi copii.
|
