COMUNICAT DE PRESA

Media crestina a castigat premiul ONU pentru jurnalism

            Radio Vocea Evangheliei - Timisoara a castigat premiul pentru jurnalism al agentiilor ONU in Romania, sectiunea radio, pe anul 2005.

----------------------------------------------------------------

Duminica 23 Octombrie 2005, pe scena Salii Palatului din Bucuresti, cu ocazia celei de-a 60-a aniversari a Organizatiei Natiunilor Unite, resident coordonator (ambasadoarea) ONU in Romania, excelenta sa Miss Soknan Han Jung a acordat premiile pentru jurnalism oferite de Sistemul ONU in Romania si Centrul pentru Jurnalism Independent.

Prin "Premiile pentru jurnalism ale agentiilor ONU in Romania" au fost recompensate cele mai bune productii din domeniul presei scrise/ presei on-line si din audio-vizual, care aduc in atentia opiniei publice subiecte majore din sfera economica, sociala si politica.

Dupa mesajul inregistrat prezentat de Secretarul general al ONU Kofi Annan, au fost acordate patru premii pentru urmatoarele sectiuni: presa scrisa/ radio/ televiziune/ on-line.

Castigatorii sunt:

* Presa scrisa: - Magda Barascu (fosta Evenimentul Zilei)

* Televiziune: - Gabriel Geamanu - TVR 1, redactor sef de investigatii

* Radio:          - Ioan Ciobota - Radio Vocea Evangheliei Timisoara

* Un premiu special pentru revistele Bucharest Business Week si Nine o'clock.

Premiile includ un laptop de marca si un reportofon digital, oferite de LG Electronics.

Documentarul despre AVORT, prezentat la concurs de Radio Vocea Evangheliei si premiat cu acesta ocazie, face parte din categoria social - sanatatea femeii si a copilului, drepturile copilului, egalitatea sanselor si se intituleaza: "CE  NUME  I-AI  DA  COPILULUI  TAU  NENASCUT ?".

Selectia candidatilor s-a facut de catre un juriu specializat, compus din

Lucia Hossu-Longin, Florian Pittis, Ioana Avadani

Pentru mai multe informatii sau pentru versiunea gratuita a Documentarului "CE  NUME  I-AI  DA  COPILULUI  TAU  NENASCUT ?"  (format Audio, MP3 sau Word - scrisa) contactati:

Radio Vocea Evangheliei - Timisoara

"TREZIREA  SPIRITUALA  DE  LA  ZALAU"

Ioan Ciobota, reporter:

- Corespondenta de astazi nu este din Timisoara, ci este de la Zalau.

In Zalau "se misca tara".

In Zalau are loc o trezire spirituala exceptionala.

Dumnezeu lucreaza intr-un mod deosebit in Zalau, cu o mana de oameni de acolo, care au ales din toata inima sa-L slujeasca pe El.

L-am rugat pe d-l Constantin Joldes - unul dintre primii pe care Dumnezeu i-a folosit in aceasta trezire - sa ne spuna cateva cuvinte despre ce se intampla la Zalau.

Constantin Joldes, Biserica "Harul" - Zalau:

- Ar fi multe de spus, dar pentru inceput ar trebui sa vorbim despre Biserica Baptista nr.1 din Zalau, in care a existat o preocupare pentru rugaciune si mai ales in urma unui text care la un moment dat a inceput sa ne spuna foarte mult. Acest text este amintit de Domnul Isus si este despre "Casa Mea", care se va chema o "Casa de rugaciune".

Atunci mi-am dat seama ca in Biserica facem alte slujiri si predicam mai mult decat ne rugam.

Constatarea noastra era ca la timpul de rugaciune era o mica prezenta, deci erau mai putini cei care participau. Nu am reusit sa mobilizam prea multi frati si surori la timpul de rugaciune.

Tot pe fondul acesta au fost cateva interventii miraculoase in viata catorva persoane, intre care am fost si eu, in care ne-am dat seama de interventia lui Dumnezeu in mod supranatural in vindecarea catorva cazuri de boala sau anumite evenimente specifice.

S-au marturisit aceste lucrari ale lui Dumnezeu si ne-am apropiat de Cuvantul lui Dumnezeu si am constat ca in Biserica incepe sa creasca prezenta la timpul de rugaciune.

Ioan Ciobota, reporter:

- A fost oarecum un interes pentru acele miracole sau acele minuni pe care Dumnezeu este gata sa le faca oricand in viata oamenilor si a fost probabil totodata pus accentul pe un lucru foarte simplu si vechi de cand Biserica: - rugaciunea.

Constantin Joldes, Biserica "Harul" - Zalau:

- In special nu stiu daca accentul si preocuparea era miracolul, cat ca a fost o provocare sa revedem si chemarea Scripturii la rugaciune, dar si sa vedem ca in rugaciune ne regasim pe noi insine si apropierea de Dumnezeu.

De fapt in Biserica era aceasta preocupare a oamenilor sa se apropie de Dumnezeu, dar nu stiau cum sa o faca si in aceasta dimensiune a rugaciunii. S-a intamplat ceva care a favorizat acest lucru si prin adaugarea cantarii de lauda in inchinare.

Lauda si cantarea au inceput sa devina in acele momente o parte integranta si foarte importanta din tot ceea ce se facea la timpul de rugaciune si inchinare. Asa ca cele doua lucruri conjugate - cantarea de lauda si rugaciunea - dupa vreo 6 luni au inceput sa fie o preocupare insistenta a Bisericii.

Ioan Ciobota, reporter:

- Ati pus accentul principal pe rugaciune si Dumnezeu a inceput sa reverse Duhul Sfant peste aceasta mica initiativa, aceasta mica adunare.

Cum au evoluat lucrurile, unde sunteti acum?

Constantin Joldes, Biserica "Harul" - Zalau:

- Dupa un timp, in Biserica s-a pus accentul si pe darurile Duhului Sfant. Ne-am dat seama ca inchinarea nu poate sa creasca in dimensiune fara sa adaugi tot ceea ce Scriptura arata a fi foarte important. De aceea am inceput sa intelegem ca roadele si darurile Duhului Sfant trebuie sa faca parte din inchinare.

Asa ca in Biserica, in timpul de rugaciune, au aparut reumpleri cu Duhul Sfant si au aparut daruri spirituale, cum ar fi vorbirea in limbi, proorocie, vedenie, lucruri care au inceput sa stimuleze si mai mult acest timp de inchinare.

In final am organizat separarea de biserica prima, in intelegere cu comunitatea, si in biserica noua, care se numeste Biserica "Harul", se aduna la ora actuala peste 300 de oameni.

Aici au fost rezultate deosebite in special in misiunile acestei biserici.

Cea mai mare surpriza a fost la Cluj-Napoca, unde, intr-una din bisericile din Zorilor, in care erau adunati peste 700 de tineri, la sfarsitul serviciului care a durat 4 ore, peste 50 de tineri s-au predat Domnului si ne-am rugat ca ei sa fie pastrati sub mana ocrotitoare a Domnului.

Ioan Ciobota, reporter:

- La final v-as ruga sa intreba ce sfat ati avea pentru alte biserici din tara care se confrunta la un moment dat cu aceasta stare de amorteala in ceea ce priveste relatia cu Dumnezeu, pentru a trece de aceasta letargie?

Constantin Joldes, Biserica "Harul" - Zalau:

- Daca au devenit constienti de acesta stare de letargie, de acest "minus" sa spunem noi, in inchinare si rugaciune, constienti de lipsa de interes a lor sau a celorlalti din Biserica, acesta este un prim semn bun.

Daca nu-ti dai seama ca este ceva rau sa nu te inchini cu pasiune si sa nu fii prezent la inchinare, sa nu-ti placa inchinarea, daca nu-ti dai seama  de lucrul acesta, atunci iti spui: ce sa schimbi, ca totul e bine?

Primul semn este acesta - sa-ti dai semana ca trebuie sa schimbi ceva.

Al doilea lucru pe care vreau sa-l spun este ca exista o cale de schimbare.

Ce am vazut noi este ca prin harul lui Dumnezeu, fara merite omenesti, prin smerenie, prin inchinare, dupa caile pe care le descrie Scriptura, exista mai mult.

As vrea sa spun tuturor sa caute sa intre in grupuri vii de inchinare. Sa nu stea in grupuri pasive, pentru ca va ramane si el pasiv.

As vrea sa-si caute, sa gaseasca, sa ajunga asa incat toata Biserica unde este sa se inchine cu pasiune, intrucat ceea ce Scriptura spunea in Faptele Apostolilor, capitolul 2 - ca-n fiecare zi erau la Templu - este o stare normala a Bisericii, pe care noi am vazut-o si pe viu o traim la noi la Zalau, si cred ca aceasta este un normal al fiecarei biserici.

Ioan Ciobota, reporter:

- Aceasta a fost corespondenta despre... n-as spune un eveniment, ci despre o miscare, ce are loc la Zalau, o miscare de trezire spirituala, pe care Dumnezeu o face atunci cand oamenii inteleg un lucru simplu, dar foarte important, si anume RUGACIUNEA - relatia personala cu Dumnezeu.

Mi-as dori ca asa cum Zalaul "a luat foc", in sensul ca oamenii simt focul Duhului Sfant peste ei si incep sa traiasca o viata vie, impreuna cu Dumnezeu, asa sa se raspandeasca acest foc al Duhului Sfant in toata tara si toata tara aceasta sa se trezeasca, toata tara aceasta sa se intoarca la Dumnezeu, sa fie o trezire spirituala in toata Romania.

"APA  LA  SATE - APA  PENTRU  VIATA"

Va prezentam in continuare un proiect legat de apa.

Nu despre nenorocirile pe care le poate aduce apa - o apa iesita din matca sau ploi torentiale, ci despre binecuvantarile apei, si anume despre un proiect intitulat "Apa la sate - apa pentru viata", proiect derulat de Fundatia "Apa Vietii" din Timisoara.

Prin amabilitatea domnului director Liviu Neagoe, sa intram in ceea ce inseamna acest proiect.

Ioan Ciobota:

- Domnule director, v-am ruga sa prezentati acest proiect si ce inseamna pentru cei carora li se adreseaza.

Liviu Neagoe:

- Apa este viata si omul nu poate trai fara apa. Tragedia este ca dupa ultimele statistici UNICEF, Romania nu are apa curenta la sate decat in proportie de 16%, in timp ce 90% dintre locuitorii oraselor beneficiaza de apa curenta.

Noi ne-am focalizat in mod special pe nevoia aceasta de la sate, in satele unde nu exista apa curenta, oamenii se chinuie si beau apa din fantani sapate care sunt contaminate demult. Ne straduim sa alinam aceasta suferinta in cat mai multe sate.

Proiectul acesta cuprinde saparea unei fantani, executia casei pompei si reteaua prin sat, iar mai apoi oamenii pot sa se racordeze.

Acest proiect il derulam cu incepere de anul trecut, cu o organizatie din Statele Unite, care finanteaza executia cu fonduri nerambursabile.

Anul acesta avem 6 sate in care lucram pentru realizarea acestui proiect.

I.C.:

- Cat costa alimentarea cu apa de buna calitate a unui sat mediu si care este incarcarea financiara a locuitorilor din satul respectiv?

L.N.:

- Un proiect de genul acesta poate fi realizat cu aproximativ 20.000 de Euro pentru un sat de 100 de familii. Sigur ca si oamenii vor participa cu ceva, si cam 2.000.000 de lei este contributia fiecarei familii, pentru racordare si cumpararea apometrului.

I.C.:

- Pana acum ati derulat astfel de proiecte in mai multe zone din Banat. Care sunt fost reactiile celor care beneficiaza de binecuvantarile unei ape curate si de calitate?

L.N.:

- Este ceva inimaginabil. Am fost zilele trecute la Benciec - o localitate langa Timisoara - si femeile pe strada binecuvantau pe cei care le-au facut apa, nu stiau ca eram chiar eu acolo. Acelasi lucru s-a intamplat la Gherman - un sat langa Jamu Mare - unde de 100 de ani nu s-a facut nici o investitie, ne spunea o batranica. Acum satul are apa si a inceput sa infloreasca, oamenii se gandesc sa-si bage apa si in casa, sa aiba in secolul XXI si ei o baie.

I.C.:

- Domnule Liviu Neagoe, la final v-as intreba care este motivatia de natura emotionala, de natura intima pentru care v-ati implicat in aceste proiecte?

L.N.:

- Sunt mai multe lucruri care stau la baza motivatiei. In special este un verset in care Domnul Isus spune: "Oricui bea din apa aceasta, ii va fi iarasi sete. Oricui va bea din apa pe care i-o dau Eu, in veac nu-i va mai fi sete. Apa pe care o da Mantuitorul este tocmai lucrul acesta pe care oamenii nu-l uita niciodata, adica faptul ca cineva se gandeste la ei, a facut ceva pentru ei si sunt constienti ca nu meritau lucrul acela sa le fie facut de gratis.

I.C.:

- Dupa elementul Oxigen, apa este cel mai raspandit element pe aceasta planeta. Ne bucuram pentru faptul ca Domnul Isus Cristos, dandu-le oamenilor pilde inspirate din viata de zi cu zi, spunea: "Eu sunt apa vietii". Domnule Liviu Neagoe, va multumim.

"TE  AJUTAM  SA-TI  ASCULTI  SUFLETUL"

Ioan Ciobota, reporter:

Bine v-am gasit la corespondenta de astazi din Timisoara.

Astazi, despre proiectul de consiliere crestina oferita de Radio Vocea Evangheliei ascultatorilor din Timisoara, in colaborare cu Centrul de consiliere crestina REPHA' EL din Arad.

Cu cateva detalii, doamna Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin, de la Centrul REPHA' EL:

Radiana Cordos:

Eu cred ca este benefic pentru ascultatori, este un loc unde oamenii isi gasesc pacea sufletului lor si gasesc adevarul despre ei, adevar care ii linisteste, ii elibereaza, ii elibereaza de o serie de - as zice minciuni - care au concurat la o gramada de boli sufletesti, cum ar fi depresia, frica, amaraciunea, tot felul de deceptii care le avem in viata, imposibilitatea de a ierta, etc. - sunt  multe, sunt o gramada.

Insa toate acestea ne imbolnavesc launtric.

Noi fiind la Arad, uneori putem sa oferim aceasta consiliere chiar telefonic, dar de dorit ar fi sa poata sa vina la Arad, fiindca este alta atmosfera atunci cand te vezi fata in fata, deoarece poti sa plangi impreuna, poti sa razi impreuna, si poti sa aduci  problemele inaintea lui Dumnezeu si impreuna sa-L cauti.

Ioan Ciobota:

Am putea numi acest proiect: "Tu asculti Radio Vocea Evangheliei, iar noi te ajutam sa-ti asculti sufletul si sa-L cunosti pe Dumnezeu".

As vrea sa va intreb in continuare cate ceva despre Centrul de consiliere crestina REPHA' EL si care este diferenta intre consilierea pe care o oferiti dumneavoastra si cea oferita de consilierea laica.

De fapt care este diferenta intre consilerea crestina si consilierea laica? Ce suporturi oferiti, ce suporturi ofera consilierea laica?

Radiana Cordos:

Consilierea laica - in cel mai bun caz - ofera o schimbare de comportament. Ceea ce noi oferim este mult mai mult de atat. Consilierea noastra vizeaza o transformare launtrica si o relegare a legaturilor sufletesti intre om si Dumnezeu, o inodare a relatiilor omului cu Dumnezeu - singurul care poate vindeca.

Si cred ca aici este marea diferenta intre consilierea necrestina si consilierea crestina.

Ioan Ciobota:

Stalpul consilierii laice este ideea "Cunoaste-te pe tine insuti" (cred ca de la Socrate se trage) - care te ajuta cel mult sa incerci sa te cunosti pe tine insuti, dar te prabusesti in tine insuti, deoarece acolo nu gasesti nimic. In noi insine este doar un gol care trebuie umplut de Cristos.

In antiteza, consilierea crestina ii explica subiectului ca Dumnezeu este Cel care se coboara sa ne ridice la El, doarece nu ne putem trage singuri de guler in sus.

Care au fost cateva dintre cazurile intalnite in aceasta perioada?

Radiana Cordos:

Am constatat ca majoritatea cazurilor au fost de depresie, apoi probleme maritale, familiale - cam acestia sunt cei doi piloni mari ai suferintei si constituie majoritatea cazurilor care necesita consiliere.

As dori sa spun tuturor ca pentru orice problema a spiritului uman exista rezolvare in relatia cu Cel care a creat sufletul omului si de asemeni cred ca legatura omului si a sufletului uman cu Dumnezeu care ofera viata - nu un dumnezeu distant, un dumnezeu distant care nu s-a lasat cunoscut de noi, ci un Dumnezeu care a coborat printre noi, prin Isus Cristos si care a fost gata sa-si ofere viata sa ca noi sa traim - in aceasta vad eu rezolvarea fiecarei probleme a sufletului nostru.

Ioan Ciobota:

Pentru cei care doriti un sfat, o sustinere intr-o anumita problema sau o consiliere spirituala crestina, puteti apela la Centrul de consiliere crestina REPHA' EL din Arad, telefon 0257 - 270. 630, adresa postala str.Abatorului, nr.11, Arad, sau E-mail: rapha@rdslink.ro

PITT  POPOVICI

Corespondenta de azi este pe marginea unei vizite a pastorului Pitt Popovici in orasul de pe Bega.

            Pitt Popovici este una dintre vocile cele mai respectate, iubite si cunoscute de romanii neoprotestanti de pe intreg mapamondul.

            S-a nascut in 1918 in Statele Unite, din parinti romani emigrati acolo, dar in 1921 a revenit in tara impreuna cu intreaga familie.            

            Tanar copil fiind, si-a dedicat viata lui Dumnezeu, si a intrat cu toata energia in lucrarea de predicare a evangheliei.

Pe vremea comunismului, a fost silit sa plece in Statele Unite, unde a tradus 7 carti si a scris alte 27 de carti, a predicat la 6 statii de radio din lumea intreaga si multi oameni au fost atinsi in inima si in suflet de mesajele acestui om micut de statura, dar mare in ochii lui Dumnezeu si cu o inima dupa voia lui Dumnezeu.

            La varsta de 12 ani s-a decis sa-L urmeze pe Dumnezeu toata viata. Au trecut de atunci 74 de ani. Astazi fratele Pitt Popovici avand venerabila varsta de 86 de ani.

Ioan Ciobota:

- Frate Pitt Popovici, cum ati putea descrie aceasta calatorie fascinanta de 74 de ani de umblare cu Domnul prin "groapa desertaciunii"?

Pitt Popovici:

- Despre umblarea prin "Balciul desertaciunii", Bunyan in cartea sa "Calatoria crestinului" spune ca Crestinul si Cel Credincios au trecut fara sa asculte glasul si chemarile celorlalti. Asa am facut si eu. Am trecut prin Balciul desertaciunilor aici in Romania si am trecut prin "Balciul desertaciunilor" din Statele Unite, dar am mers inainte si nu m-am oprit la tarabele cu chemarile pacatoase.

I.C.:

- Dupa ce ati ajuns in America, ati continuat sa lucrati, ati inceput sa scrieti si sa traduceti carti.

P.P.:

- Am fost pastor la Timisoara 14 ani. Regimul comunist nu s-a impacat cu mine, nu ne puteam intelege. M-au destituit pentru 4 ani si 6 luni. Atunci, pentru ca aveam cetatenia americana, Dumnezeu i-a folosit pe comunisti sa ma trimita in America. Comunistii au inchis gura mea pentru Timisoara, dar Dumnezeu mi-a deschis o gura larga in Statele Unite. In 1967 am plecat in Statele Unite, iar in 1968 am inceput lucrarea prin statii de radio. Am vestit Cuvantul Evangheliei prin 6 statii de radio si am tiparit 27 de carti scrise de mine, cu ajutorul lui Dumnezeu.

I.C.:

- In 1968, cand dumneavoastra incepeati lucrarea dincolo, eu ma nasteam. Imi amintesc cand eram de 5, 6 sau 10 ani cum ascultam impreuna cu tata la radio, la Trans World Radio din Monte Carlo Monaco, predici cu Pitt Popovici. Ce sentimente ati avut atunci?

P.P.:

- Nu e usor sa predici la radio. E una sa predici in fata poporului si alta sa predici la radio, sa nu ai pe nimeni in fata.

A fost putin cam greu la inceput.

Pe de alta parte, in tara am fost urmarit indeaproape.

Toate incercarile de intimidare din partea vrajmasului, prin oameni, m-au facut sa ma apropii mai mult de Dumnezeu si Ii multumesc pentru aceasta. Dumnezeu Isi "inhama" la carul Lui de biruinta uneori chiar si pe Satana.

Eu n-as fi plecat in America. Eu eram cetatean american, dar n-am vrut sa plec in America. La 49 de ani, din cauza ca mi s-a luat dreptul de a vesti Evanghelia, Dumnezeu m-a determinat sa plec in America. Era voia Lui aceasta si Ii multumesc ca s-a folosit chiar de comunisti ca sa ma determine sa plec.

Nimic altceva nu fericeste viata noastra cum fericeste dragostea lui Dumnezeu. Aceasta este fericire pentru timp si eternitate. Intoarceti-va la Dumnezeu. Prietenul meu care auzi aceasta chemare, asculta-L pe Dumnezeu si vei fi fericit, si aici pe pamant, in mijlocul pacatoseniei si a stricaciunii de astazi, si vei fi fericit pentru veci de veci.

I.O.:

Stimati cititori, acest interviu il puteti audia integral in cadrul emisiunii Vieti transformate.

Ioan Ciobota, Radio Vocea Evangheliei - Timisoara.

POT  FACE  ROMANII  MISIUNE ?

Ioan Ciobotă, reporter:

La Medgidia, Biserica Betleem organizează de câţiva ani buni o conferinţă de misiune - RoMisCon - despre care l-am rugat pe pastorul Vasilica Croitor sa ne spuna câteva amanunte.

- Care este scopul acestor conferinţe şi care sunt câteva rezultate ale ediţiilor anterioare? Bănuiesc că scopul este să motiveze tinerii la misiune.

Vasilică Croitor, pastor:

- Scopul este multiplu. Pe de-o parte vrem să motivăm tinerii din România la misiune, dar acesta este un scop chiar secundar, prin prisma faptului că există destul de multă ignoranţă cu privire la lucrarea misionară.

Din această cauză scopul nostru principal este să informăm bisericile şi credincioşii din ţară cu privire la fenomenul misionar, la nevoile misiunii, la situaţia evanghelizării de pe glob.

Vrem de asemenea să expunem eventualii canditaţi la misiune, apoi un alt scop este să oferim informaţii despre biserica prigonită. Pe plan mondial există anual mii de martiri care plătesc cu viaţa lor pentru credinţa în Domnul Isus Cristos. Lucrurile acestea trebuie îmbinate - lucrarea misionară, lucrarea de plantare de noi biserici, de câştigare la creştinism a oamenilor din alte religii, dar în acelaşi timp trebuie să fim conştienţi de faptul că există astăzi o biserică suferindă şi prigonită în ţările musulmane, care supravieţuieşte cu greu, şi despre care biserica din Occident şi biserica din România este prea puţin informată. Aceasta poate fi una dintre cauzele pentru care bisericile libere nu pot să simtă alături de biserica prigonită.

Ioan Ciobotă:

- Timp de vreo 50 de ani, de când a început comunismul, românii au tot aşteptat să vină americanii, şi din punct de vedere economic, şi din punct de vedere militar, politic, chiar şi religios. Credeţi că românii sunt în stare să facă misiune?

Vasilică Croitor:

- Din testul maturităţii unei biserici face parte şi lucrarea de misiune şi misiunea mondială. O biserică ce a trecut de faza în care doar solicită, vrea să fie ajutată, îşi cunoaşte doar nevoile şi ştie să le strige în gura mare, ajunge la faza următoare în care este gata să se jertfească, să se cheltuie, să se identifice cu nevolie Evangheliei de pe alte meleaguri, o astfel de biserică poate spera că va avea un viitor bun.

Din istoria bisericii se vede că mişcările care s-au închis în ele însele, care au investit doar în conservarea unor tradiţii, ori au dispărut complet, ori, dacă au continuat să existe, au făcut-o fără nici un fel de vitalitate spirituală şi fără nici un fel de relevanţă culturală.

Eu cred că pentru biserica din România este momentul să-şi dovedească maturitate prin faptul că reuşeşte să pătrundă în regiunile lumii în care Evanghelia nu este cunoscută şi să ducem acolo mesajul speranţei, al binecuvântării pe care Dumnezeu îl are pentru omenirea căzută în păcat şi biserica din România se află la o astfel de răscruce de drumuri.

Ioan Ciobotă:

O biserică care nu face misiune, devine ea însăşi câmp de misiune. Aveţi cumva un exemplu concret de efect, de eficienţă a  acestor conferinţe?

Vasilică Croitor:

Sunt tineri care şi ca urmare conferinţei de misiune s-au dedicat lucrării misionare. Chiar în biserica noastră există un cuplu care au fost motivaţi în ediţiile anterioare şi s-au dedicat ei înşişi lucrării de misiune.

În prezent sunt misionari în partea de Sud-Est a Turciei, aproape de graniţa cu Irak, într-una dintre cele mai dificile zone şi mai puţin atinse de Evanghelie.

Chiar dacă ar fi impropriu să numim "misiune" în cadrul României, realitatea este că există grupări în ţara noastră, care sunt complet în afara mesajului Evangheliei, şi sunt tineri care în urma RoMisCon-ului s-au dedicat ca să lucreze şi să evanghelizeze ţiganii, turcii şi tătarii din România.

Ioan Ciobotă:

Stimaţi cititori, îmi dau seama că pentru unii dintre dumneavoastră sună destul de straniu subiectul pe care-l discutăm noi acum - misiune în alte ţări - dar probabil că la fel, în urmă cu 20, 30 sau 50 de ani suna pentru alţi oameni, din alte ţări, când se vorbea despre misiune către România, unde era o biserică prigonită atunci. Acum parcă ne este destul de greu să ne identificăm cu o biserică din China, din Turcia din Irak, Iran sau din lumea musulmană, în care credincioşii sunt arestaţi sau bătuţi pentru credinţa lor.

Facă Dumnezeu ca fiecare credincios din ţara noastră să aibă inimă de misionar.

Vasilică Croitor:

Aş putea să vă împărtăşesc o experienţă foarte interesantă pe care am avut-o în privinţa aceasta. După ce am slujit într-o biserică în Kenya, în Nairobi - era o biserică foarte mare, cu vreo 8000 de membri - a venit la mine un credincios din biserica respectivă şi mi-a spus: "Eu m-am rugat mulţi ani de zile ca să întâlnesc un român". Când l-am întrebat de ce, mi-a spus că pe vremea comunismului Kenya a fost în pericol să devină o ţară comunistă, deoarece dictatorul lor - Daniel Arapi Moi - era bun prieten cu Ceauşescu.

În momentul în care biserica a găsit o carte scrisă de fratele Richard Wurmbrandt "Torturat pentru Cristos", cartea aceea care a făcut vâlvă mai întâi în Occident, deoarece în România nici nu putea fi distribuită în mod liber, biserica din Kenya, când a cunoscut situaţia bisericii din România prigonită pentru Cristos, a început să se roage. S-au rugat într-un mod foarte organizat, cu multă dedicare şi în întreaga ţară am întâlnit apoi credincioşi care îmi spuneau: "Noi ne-am rugat pentru ţara voastră".

M-am mirat pentru că eu credeam că cei din Kenya nu ştiu ce este România sau unde este, ca să recunosc în cele din urmă că ei ştiau multe despre ţara noastră şi că ei au mijlocit pentru noi.

Aceasta m-a făcut să-mi dau seama ce mare valoare are o lucrare de misiune şi o lucrare de susţinere a bisericilor din alte ţări - prin aceasta noi mărturism că suntem un singur trup al Domnului Isus Cristos, aşa cum ne învaţă cuvântul lui Dumnezeu.

Ioan Ciobotă:

Stimaţi cititori, cu dorinţa ca la rândul nostru să simţim responsabilitate pentru alte suflete din alte zone ale pământului, încheiem această corespondenţă despre conferinţa RoMisCon 6 care va avea loc la Medgidia în perioada 27 Septembrie - 1 Octombrie.

Detalii pe Internet la www.dym.ro,  www.betleem.ro sau la telefoanele 004 - 0744 - 32.00.05, sau

0241 - 82.04.09.

NEVOIE  DE  MISIONARI  IN  DRAGANESTI  OLT

( UMBLAREA  PE  APE  CA  PETRU )

Ioan Ciobota, reporter:

Care sunt ultimele noutati din Draganesti Olt si care sunt nevoile de acolo l-am intrebat prin telefon pe d-l Raul Costea, misionar in Draganesti Olt.

Raul Costea - misionar Draganesti Olt:

- Dumnezeu lucreaza, vedem oameni care s-au pocait, chiar si dintre intelectuali si tineri studenti sunt oameni care s-au intors la Dumnezeu. De asemenea se largeste si campul de misiune, in sensul ca am inceput sa ne implicam si in localitati din imprejurimi, care sunt pozitionate strategic din punct de vedere geografic.

O nevoie mare este o familie de misionari, pentru care ne rugam sa vina aici in zona, sa aiba o chemare misionara si sa se poata muta aici.

Ioan Ciobota, reporter:

- Care ar fi un motiv pentru care cineva sa decida sa se mute in Draganesti Olt ?

Raul Costea - misionar Draganesti Olt:

- Peste 200.000 de oameni locuiesc in zona noastra si nu au posibilitatea sa auda cuvantul lui Dumnezeu. Exista circa 50 de sate si comune fara prezenta evanghelica, iar in unele nici macar biserica ortodoxa nu este.

Si bineinteles, deasupra tuturor este faptul ca i-ar aduce glorie lui Dumnezeu.

Ioan Ciobota, reporter:

Ce ar fi bine pentru o familie de misionari daca s-ar muta acolo ?

Raul Costea - misionar Draganesti Olt:

- Cred ca ar experimenta "umblarea pe apa a lui Petru" in zilele noastre. Ar putea sa guste din lucrarea misionara mai aproape si sa aiba bucuria sa vada oameni care se intorc la Dumnezeu.

Ioan Ciobota, reporter:

- Pentru cei care sunt interesati in acest proiect, si ar dori sa se mute in Draganesti Olt, unde va pot contacta?

Raul Costea - misionar Draganesti Olt:

- La telefoanele 004 - 0740 - 47.84.70 sau 004 - 0249 - 466.821 sau adresa Bisericii: str.Nicolae Titulescu, nr.241, Draganesti Olt, Judetul Olt.

"COPII  ABANDONATI  AJUTA  ALTI  COPII  ABANDONATI".

Copii abandonati ajuta copii abandonati

sau "Cum sa invingi mentalitatea de 'asistat de catre societate' "

Ioan Ciobota, reporter:

Fundatia Missio Link International ingrijeste Casa de fete Debora, din Giarmata, la cativa kilometri de Timisoara.

Este vorba despre cateva fete gazduite in Casa Debora, fete abandonate, abuzate sau neglijate, dar care la randul lor sunt incurajate sa se ocupe de alti copii sau alte persoane la fel de necajite sau poate mai necajite decat ele.

Cu cateva detalii, doamna Lorena Rusovan, coordonatoarea acestui proiect.

Lorena Rusovan:

- Ideea de a incepe acest proiect a venit in urma faptului ca tot ce se intampla la Casa Debora nu ar fi fost posibil daca alti oameni, alti buni crestini de pretutindeni nu ar fi daruit.

Debora este relativ un centru nou, lucrurile s-au intamplat foarte repede, iar noi am fost coplesiti de genrozitatea oamenilor si de binecuvantarilor lui Dumnezeu.

Am demarat impreuna cu fetele rezidente la Casa Debora, un proiect in cadrul comunei Giarmata, care are ca scop "binecuvantarea" altora. Si credem clar ca poti fi binecuvantat, fiind o binecuvantare pentru cei din jurul tau.

De fapt cred ca si Dumnezeu asteapta de la noi sa fim o binecuvantare.

Fetele au raspuns extraordinar de bine la acest proiect, care a inceput in vara prin a dona o jucarie sau un obiect vestimentar copiilor saraci din comuna.

Ioan Ciobota, reporter:

- A fost un fel de "adoptie", de adoptare de catre fetele aflate in ingrijirea dumneavoastra a unor copii din comuna Giarmata?

Lorena Rusovan:

- Da, fetele au identificat niste copii care sunt si ei intr-o situatie foarte grea, orfani de un parinte sau cu o situatie materiala precara, si fiecare fata a donat cate o jucarie sau un obiect acestor copii din Giarmata.

La vremea respectiva la casa Debora erau 10 fete si au fost 10 copii adoptati. Acum avem 23 de copii adoptati si nu doar ca incercam sa-i binecuvantam material, dar incercam sa le aratam ca binecuvantarea nu vine de la noi.

Ioan Ciobota, reporter:

- Cred ca este o initiativa excelenta, mai ales intr-un context in care in Romania o buna parte din populatie este "ajutata" sa dezvolte mentalitate de dependenta de serviciile sociale oferite de organizatii non-guvernamentale sau chiar de guvern.

Cred ca este foarte bine daca le invatati pe aceste fete sa aiba responsabilitate la randul lor.

Lorena Rusovan:

- Uneori nu reusim sa vedem problemele celor din jurul nostru, fiind coplesiti de propriile noastre probleme.

Casa de fete Debora este un proiect care se adreseaza fetelor minore provenind din medii abuzive sau medii in care au fost neglijate. Aratandu-le ca pot face bine ele si ca pot darui le-a ajutat foarte mult in procesul lor de vindecare si de recuperare.

Ioan Ciobota, reporter:

- Copii abandonati ajuta alti copii abandonati la randul lor.

Cred ca este intr-adevar o dovada de dragoste din Dumnezeu pentru cei din jurul nostru.

UN  CINEMATOGRAF  TRANSFORMAT  IN  BISERICA

Ioan Ciobota, reporter:

- In Octombrie 2004, in Timisoara se infiinta o noua biserica, intr-un fost Cinematograf.

Biserica Eclesia functioneaza deja de 1 an de zile.

L-am rugat pe pastorul acestei biserici - Petru Dugulescu - sa ne spuna cum a fost acest prim anisor pentru o biserica aflata la inceput.

Petru Dugulescu, pastor Eclesia:

- "Eben-Ezer" - pana aici Dumnezeu a fost cu noi si slavim pentru aceasta Numele Lui. Fiindca El ne-a pus pe inima aceasta lucrare si ne-a dat aceasta viziune. De fapt Asociatia noastra de evanghelizare si caritate "Isus Speranta Romaniei" planteaza biserici in tara si face evanghelizari. Ne-am gandit ca ar fi foarte important sa plantam o biserica si in orasul nostru - Timisoara, fiindca este nevoie de evanghelizare si aici.

Am inchiriat aceasta sala de cinematograf in Calea Sagului, cinematograful Unirea, chiar langa piata, inconjurat de multe blocuri turn, cartier foarte populat si mai sunt 2 cartiere adiacente - Steaua si Fratelia, deci in total 3 cartiere fara nici o biserica evanghelica. Probabil ca sunt aproape 100.000 de oameni in aceste 3 cartiere.

Am inchiriat aceasta sala, am reparat acoperisul, parchetul, baile, holurile, scaunele si am deschis-o cu un an in urma.

Prin harul Domnului, acum avem circa 140 de membri si 200 de participanti la serviciile divine, iar biserica creste spre Slava Domnului. Creste nu doar numeric, creste si in calitate. Este o atmosfera de inchinare deosebita, avem o echipa de inchinare, punem accent mare pe inchinare si pe rugaciune in biserica Eclesia.

De asemenea, punem accent si pe lucrarea cu copiii, cu tinerii.

Sambata la 12 avem biserica copiilor si vin peste 150 de copii din blocurile din aceste caritere, sa invete din Cuvantul lui Dumnezeu, sa invete cantari, sa invete cum sa se comporte. Am fost si in tabara cu ei vara aceasta.

Rand pe rand vin si parintii lor la biserica si evanghelizam parintii prin copii.

Ioan Ciobota, reporter:

- Cum se raporteaza oamenii la aceasta biserica ce functioneaza intr-un fost cinematograf ?

Petru Dugulescu, pastor Eclesia:

- La inceput oamenii au privit-o cu foarte mare curiozitate, pentru ca era, asa cum a scris si presa locala din Timisoara "Un cinematograf transformate in biserica".

Unii isi amintesc cand acolo rulau filme, veneau tineri nu cu ganduri curate, faceau fel de fel de prostii, dar acum este o cladire in care se aduna Biserica vie a lui Isus Cristos, in Calea Sagului, si unde noi ne inchinam lui Dumnezeu si predicam Cuvantul Lui. Noi dam invitatii celor ce trec la piata chiar prin fata bisericii noastre, cu vecinii din blocuri stam de vorba, ii invitam sa vina inauntru, iar unii vin.

Chiar aseara dupa ce a fost ora tineretului, dupa timpul de inchinare si rugaciune, pastorul Cristi Dugulescu - fiul meu - a mers cu tineri si cu fratii si surorile care au fost la biserica sa dea invitatii printre blocuri, prin piata si pe la magazine, si sa invite oamenii pentru duminica, la aniversarea unui an de zile de cand exista in acel loc Biserica Eclesia.

CASA  OLARULUI - Timisoara

("Ce faci cand ploua, dupa ce te-ai rugat sa fie soare?")

Ioan Ciobota, reporter:

Stimati cititori, va aducem in atentie cateva detalii despre o "vara fierbinte" la "Casa olarului" din Timisoara.

D-soara Dr.Oana Stoian - directoarea Casei Olarului:

La "Casa Olarului" a fost intr-adevar o vara fierbinte. O vara fierbinte in privinta realizarilor si din punct de vedere al incercarilor.

"Casa Olarului", altadata un vis, a devenit acum o realitate, in care copii din strada locuiesc la "Casa Olarului", acum fiind integrati intr-un program rezidential, iar 25 de copii din familii defavorizate frecventeaza un program de zi.

Copiii au absolvit scoala si au participat la cateva tabere, iar copiii care au facut eforturi mari si au obtinut rezultate scolare deosebite, s-au bucurat pentru prima data in viata lor sa vada valurile marii.

Psalmul 93, pentru ei si pentru noi toti, ne-a demonstrat ca Dumnezeu intr-adevar este mai puternic decat orice val. Pentru ei si pentru noi, momentele in care valurile marii atat de puternice ne loveau fata, au reprezentat de fapt o experimentare fizica a puterii lui Dumnezeu.

Aceste zile ne-au apropiat de Dumnezeu, in mijlocul creatiei Lui si in mijlocul puterii Lui.

Ioan Ciobota:

Ce a fost mai deosebit pentru copiii de la "Casa Olarului" care au participat la aceste tabere, fata de alti copii in alte tabere?

D-soara Dr.Oana Stoian:

Aceasta vara a fost plina de farmec nu doar prin frumusetea locurilor, ci si puterea incercarii a adus ceva nou, si anume:

fiind pe munte si aparand ploaia, copiii au fost motivati al multa rugaciune si au vazut chiar pe loc raspunsul rugaciunii - un Dumnezeu care a oprit pentru ei ploaia, ingaduindu-le sa ajunga acasa.

Toate aceste probleme prin care am trecut impreuna cu copiii, le-a demonstrat puterea extraordinara a lui Dumnezeu si puterea rugaciunii, puterea raspunsului la rugaciune.

Ioan Ciobota:

Dar daca Dumnezeu nu ar fi oprit ploaia, atunci cand v-ati rugat impreuna cu copiii sa se intample acest lucru, cum le-ati fi explicat descurajarea pe care probabil ar fi simtit-o atunci?

D-soara Dr.Oana Stoian:

Am avut o astfel de zi in care ne-am rugat pentru soare si a fost destul de multa ploaie. In ziua aceea am motivat copiii la lauda.

La timpul de dimineata, desi ne rugasem toata ziua anterioara pentru soare, totusi a fost ploaie. Atunci, impreuna cu ceilalti lideri am motivat copiii la un timp de rugaciune, la un timp de lauda, incurajandu-i sa creada ca Dumnezeu are altceva mai bun pentru noi si doreste sa ne protejeze, iar planul Lui perfect este ca noi sa ramanem acasa.

Intr-adevar, la sfarsitul zilei am fost atat de binecuvantati incat seara am putut sa intelegem de ce a dorit Dumnezeu sa ramanem in tabara, de ce a ingaduit Dumnezeu ploaia, desi in visele noastre ne dorisem sa fie soare.

Ulterior am vazut ca planul lui Dumnezeu este perfect. Ca atare, si noi si copiii am invatat o lectie: intotdeauna planurile noastre trebuie sa fie date in mana lui Dumnezeu si chiar daca se intampla altfel decat ne-am imaginat, trebuie sa ramanem linistiti si intr-o atitudine de lauda, de incredere ca Dumnezeu stie ce este BINE pentru noi.

COFETARIA PREFFERITA SAU BINECUVANTAREA IN AFACERI

Wili Husak, Cofetaria Prefferita:
- Este adevarat. Eu si familia mea gustam cu mare placere prajituri facute dupa retetele bunicii. De aici a venit si conceptul afacerii noastre. Anul acesta implinim 10 ani de "Prefferita".
Am pornit cofetaria "Prefferita" intr-un garaj, pe care eu si fratii mei l-am transformat si l-am pus putin la punct. Apoi cu un aragaz si cu retetele bunicii am inceput sa facem prajituri de casa.

Reporter:
- Care sunt valorile firmei, care sunt conceptele pe care le promovati prin producerea prajiturilor "Prefferita"?

Wili Husak, Cofetaria Prefferita:
- Ca sa ramai pe piata trebuie sa fii serios, in spatele tau sa exista dovada moralitatii fata de funizori, clienti si angajati. Valorile firmei sunt increderea in parteneri, respectul si cinstea pentru toti colaboratorii. Oamenii reprezinta o valoare.

Reporter:
- Ce inseamna pentru dumneavoastra viata spirituala si cum puteti imbina afacerile cu credinta? Sunteti un crestin practicant, evanghelic, nascut din nou. Nu practicati crestinismul doar din cand in cand, ci il traiti in fiecare zi printr-o relatie personala si vie cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos. Cum imbinati partea spirituala cu presiunea alergarii dupa contracte, dupa rezolvarea problemelor care inevitabil apar, dupa toate aceste nevoi urgente impuse de afacere?

Wili Husak, Cofetaria Prefferita:
- Prefferita este un dar de la Dumnezeu pentru familia noastra. Dumnezeu ne-a dat 150 de anagajati. Angajatii nostri sunt cu ochii pe noi si observa comportamentul meu si al familiei mele, modul in care noi il declaram si Il onoram pe Dumnezeu.
De asemenea, ei sunt coplesiti de modul in care Dumnezeu ne binecuvanteaza.

Reporter:
- A fost o anumita educatie in familia d-vs. legata de implicarea in afaceri?

Wili Husak, Cofetaria Prefferita:
- Tatal meu a fost strungar de meserie, un om foarte modest. Pe linie etnica noi suntem evrei. Cand eram copii, tatal nostru ne zicea despre zeciuiala, despre darnicie, lucruri despre care doar in familie auzeam pe vremea respectiva. Tatal nostru a plantat in noi acest concept al zeciuielii.

Reporter:
- Pentru cititorii care nu sunt familiarizati cu aceasta notiune, zeciuiala inseamna sa dai a zecea parte din tot ce castigi pentru Dumnezeu. Pentru oameni saraci, pentru biserica, pentru diverse scopuri.

Wili Husak, Cofetaria Prefferita:
- Noi ne-am trezit practicand zeciuiala. Nu stiam care este efectul pozitiv sau negativ, stiam doar ca am invatat de la tatal nostru, si ca este bine sa dam zeciuiala, ceea ce am si facut.
Cand am inceput afacerile, noi inca nu aveam profituri, incepeam sa calculam profituri estimative, doar pe hartie, dar am inceput sa dam zeciuiala din aceste profituri estimative, care existau doar pe hartie, teoretic.
Omeneste vorbind, acest lucru era foarte absurd. Dar pentru Dumnezeu nu era absurd, si dupa 1 an de zile, profiturile pe care le estimam, se implineau in al doilea an. Noi dadeam zeciuielile pentru primul an, dar abia in al doilea an observam profiturile pe care noi le estimam.

Reporter:
- Dar banii ii dadeati din primul an.

Wili Husak, Cofetaria Prefferita:
- Da, banii de zeciuiala ii dadeam din primul an.

Reporter:
- Era ca si cum ati imparti pielea ursului din padure...

Wili Husak, Cofetaria Prefferita:
- Da, dar noi vroiam sa fim seriosi in primul rand cu Dumnezeu si cu zeciuielile. Este foarte interesant cum Dumnezeu isi onoreaza promisiunile. Abia in al treilea an am observat ca zeciuielile asupra profiturilor estimative se intamplau ca in urmatorul an, ceea ce estimam si pentru care dadeam zeciuiala, acel profit il incasam.

Reporter:
- A fost o experienta extraordinara cu Dumnezeu, Cel care spune: "Puneti-ma la incercare si veti vedea ca voi deschide zagazurile cerurilor peste voi."

Razvan Duminica:
Timisoara este un oras mare, si la fel ca in intreaga tara, valorile moral-crestine au fost pervertite, iar societatea va suferi tot mai mult de pe urma acestor lucruri, asa ca vrem sa prezentam Evanghelia copiilor si familiilor lor, astfel incat sa crestem o generatie aproape de Dumnezeu. Ne bucuram sa lucram acum la un proiect care se numeste "Alo, copii" Romania. Este un proiect care va incepe in Timisoara si va avea ca si finalitate mai multe biserici din tara noastra. Acest proiect este compus din 4 mari obiective. Mai intai, o linie telefonica gratuita pentru copii, prin care copiii sa poata avea acces la diferite resurse, ca de exemplu povestiri pentru copii, care sunt deja pregatite in limba romana, sau posibilitatea de a comunica cu voluntari.

Ioan Ciobota, reporter:
Asadar copilul suna la telefon iar la capatul celalalt al firului poate sa asculte o povestire?

Razvan Duminica:
Exact. Va fi un voluntar care sa raspunda la aceste telefoane. Povestirea va dura intre 4 - 6 minute maxim. Este o povestire cu principii biblice, care are ca si finalitate intelegerea lui Dumnezeu si a lui Isus Cristos. Copii pot sa asculte aceasta poveste, pot sa lase mesaje, pot sa aiba discutii, pot sa aibe intrebari. Aceasta va fi noutatea pentru copii. Un alt aspect al proiectului "Alo, copii" este editarea unei reviste. Este o echipa din 14 tari care dezvolta acest program, iar in Romania va avea toate sansele sa cuprinda foarte multe aspecte. Se va incepe in Timisoara, iar mai departe, editarea acestei reviste si prezentarea ei in alte biserici si lucrari cu copii din tara, va fi de un real succes, asa cum am vazut deja efectele acesteia in alte tari.

Ioan Ciobota, reporter:
Cluburile pentru copii, initiate de Biserica Aletheia, fucntioneza deja de o buna bucata de timp.
Ce rezultate aveti acolo, pentru ca sunteti la concurenta cu tot ce se transmite negativ si am putea spune ca o foarte mare parte din ceea ce li se transmite copiilor, din ceea ce li se induce, este de factura negativa.

Razvan Duminica:
Credem ca este o lupta, de aceea vrem sa fim la curent cu tot ce inseamna metode pedagogice eficiente, tot ce inseamna metode si cai de a ajunge si de a stimula atentia copilului catre Biserica si catre Dumnezeu. Credem ca si materialele acestea care vor fi editate, dar si un sistem nou de tabere pe care vrem sa-l punem la punct in colaborare si cu alte biserici, sistem care va viza in special copii din familii necrestine, vor fi de mult folos. Este o strategie de a-i aduce spre Biblie pe acesti copii, care nu frecventeaza o biserica sau nu au o experienta religioasa sanatoasa acasa, in familie.

Ioan Ciobota, reporter:
Bineinteles, dincolo de programul acesta prin telefon sunt si intalnirile fata in fata, care sunt foarte importante. Intr-o lume in care oamenii sunt tot mai insingurati, este nevoie sa intalnim oameni in fata carora sa simtim ca avem valoare. Avem valoare in fata lui Dumnezeu, in ochii lui Dumnezeu, dar avem nevoie si de aprecierea semenilor nostri. Copiii sunt cei mai expusi la aceasta tara, de a nu se mai pune valoare pe om.

Razvan Duminica:
As vrea sa mai adaug ca vrem sa venim si in sprijinul invatatorilor, iar anul acesta vrem sa continuam conferinta nationala pentru pregatirea invatatorilor, la sfarsitul lunii Mai, iar atunci vom lansa oficial programul "Alo, copii". Pentru cei interesati, ne pot scrie pe E-mail: aletheia@mail.dnttm.ro sau ne pot suna la telefonul 0256 - 487.910

Ioan Ciobota, reporter:
Dragi cititori, aceasta a fost corespondenta din Timisoara despre un proiect deosebit dedicat copiilor, o linie telefonica pentru copii, tabere, reviste speciale pentru copii. Intr-un context in care mai mult de jumatate dintre copiii din Romania sunt crescuti in familii monoparentale - cu un singur parinte, pentru ca celalalt - tatal sau mama - a plecat de acasa, intr-un asemenea context cred ca copiii au intr-adevar nevoie de dragostea lui Dumnezeu, au nevoie de ceea ce spune Domnul Isus Cristos: "Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti, caci Imparatia cerurilor este a celor ca ei."

*********************************************