de Cristina Olariu, 07 Martie 2020
Ai avut senzația vreodată că se face foarte liniște în lumea ta? Imaginează-ți că ai locui într-o casă zgomotoasă, toți ar pleca iar tu te-ai trezi dintr-o dată înconjurat de tăcere. Sentimentul unei solitudini absolute.
Momentele de tăcere din viața ta sunt mari ocazii ca să îți auzi inima, să îți liniștești gândurile și să îi faci loc lui Dumnezeu să îți vorbească. Dacă te trezești dimineața devreme ai șansa să guști puțin experiența asta, chiar dacă locuiești într-o casă aglomerată. E o liniște care îți urcă în suflet și începi să îl auzi pe Dumnezeu.
De obicei îți șoptește. Ca să șoptești cuiva ceva, trebuie să te apropii semnificativ. Nu poți să-i șoptești cuiva ceva de la distanță. Interesant, de oriunde L-ai asculta pe Dumnezeu, de la amvon înconjurat de mulțimi, sau prins într-o audiență largă a unui post de radio, Dumnezeu nu strigă, ci șoptește inimii. Vorbește personalizat, conform cu ADN-ul și amprentele tale, în limbajul experiențelor tale, pe măsura suferinței și înțelegerii tale.
Îți aranjează momente de pustietate ca să poți să îi distingi clar vocea, să înțelegi ce contează cu adevărat în viață. Care sunt singurele întrebări la care merită să cauți un răspuns. Care sunt tăcerile pe care trebuie să le întreții.
Dacă în primăvara ta plouă mărunt și ți-e frig, nu te întrista că ai rămas singur.
Ascultă ce-ți șoptește Dumnezeu.