Expulzări și persecuții împotriva creștinilor din Turcia

Autor: Vera KIRILĂ | 18 septembrie 2025


În ultimii ani, situația creștinilor și a misionarilor din Turcia este tot mai delicată. Deși Constituția turcă garantează libertatea religioasă, în practică lucrurile nu stau deloc așa. Din 2020 până în prezent, peste 200 de slujitori creștini au fost expulzați din țară sau împiedicați să se mai întoarcă în Turcia. Acest lucru i-a afectat și pe membrii familiilor lor, care, pentru a rămâne împreună, au fost nevoiți să părăsească țara.

Printre lucrătorii creștini aflați în această situație se numără pastorul american David Byle și pastorul spaniol Carlos Madrigal. Cei doi au fost nevoiți să părăsească Turcia după zeci de ani de slujire, lucru care, așa cum spun chiar ei, le-a produs o durere profundă.

Cei doi au primit coduri administrative – N-82 sau G-87 – prin care sunt clasificați drept „amenințări la securitatea națională”. Nu există fapte care să justifice aceste coduri, cei doi neavând niciun dosar penal.

Liderii creștini consideră că adevăratul motiv al expulzărilor este faptul că turcii manifestă un interes crescut față de Evanghelie. Pe lângă expulzări, în ultimii ani au crescut discursurile care instigă la ură împotriva creștinilor. Mai mult, s-au înregistrat și numeroase crime motivate tot de ura față de această comunitate.

David Byle: „Ori de câte ori vorbeam în public, oamenii erau entuziasmați să asculte și să învețe”

Pastorul David Byle, cetățean canadiano-america, împreună cu soția sa de origine germană, Ulrike, au lucrat timp de 19 ani ca misionari în Turcia. Ei și-au început slujirea în Istanbul ca evangheliști stradali, iar din 2007 au observat că poliția era tot mai ostilă față de acest tip de manifestare a creștinismului. Nouă ani mai târziu, David a fost nevoit să părăsească țara și comunitatea din care făcea parte.

În 2016, acesta a primit o decizie de expulzare pe care a contestat-o în instanță, fără să obțină câștig de cauză. A părăsit țara și, în momentul în care a dorit să își viziteze familia rămasă în Istanbul, a descoperit că statul i-a impus o interdicție definitivă de a intra în Turcia. Guvernul a motivat politic expulzarea lui și a altor misionar, însă David spune că motivede sunt în realitate de altă natură:

„Guvernul turc este frustrat și dezamăgit de relația cu Occidentul și de faptul că nu a fost acceptat în Uniunea Europeană. Dar, la un nivel spiritual, aceste măsuri au fost luate pentru că nu au putut ignora interesul crescând al populației pentru Evanghelie. Ori de câte ori vorbeam în public, oamenii erau entuziasmați să asculte și să învețe. Mult timp am reușit să ne apărăm slujirea, pentru că nu făceam altceva decât să ne exercităm dreptul la libertate religioasă, garantat de Constituția turcă. Guvernul nu ne dorea în Turcia, dar mulți oameni da. Dumnezeu ne-a chemat acolo. El vrea ca poporul turc să audă despre El și să știe că face lucruri minunate,” spune Byle.

În prezent, David și familia lui locuiesc în Germania.

Carlos Madrigal: „Am fost nevoit să-mi iau rămas-bun, printre lacrimi, în ultimele două slujbe de duminică, la biserica noastră din Istanbul.”

Pastorul de origine spaniolă, Carlos Madrigal, a trecut printr-o situație similară cu cea a lui David. Timp de 36 de ani el a locuit în Turcia unde a lucrat pentru Fundația Bisericilor Protestante. Împreună cu soția lui au fondat Biserica Protestantă din Istanbul la mijlocul anilor ’90 și au construit o capelă în zona centrală a orașului. În 2006 au reușit să obțină recunoașterea oficială ca locaș de cult: „A fost foarte special, pentru că era pentru prima dată în istoria republicii”, își amintește Carlos.

În cele aproape patru de decenii de slujire cei doi a înființat douăzeci de biserici, au oferit cursuri biblice, au produs materiale media creștine și au ajutat la publicarea a peste douăzeci de cărți creștine traduse în limba turcă. În 2019, pe când se afla în aeroportul din Istanbul pentru o călătorie în America Centrală, a descoperit că i-a fost atribuit codul N-82. Carlos știa deja care este semnificația acestui cod și, de teamă că odată ce plecat din Turcia nu va mai putea să se întoarcă, a hotărât să nu părăsească țara.

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să deschidă un proces pentru a elimina acel cod din dosarul său, însă fără succes. Astfel, în decembrie 2021, când permisul său de muncă a expirat, Carlos a fost nevoit să plece din Turcia cu toate că își dorea să își petreacă acolo tot restul vieții:

„Din cauza unei acuzații false, nu am voie să mă întorc – nici măcar ca turist – în locurile care mi-au marcat viața. Am fost nevoit să-mi iau rămas-bun printre lacrimi, în ultimele vizite la Efes și Izmir și în ultimele două slujbe de duminică la biserica noastră din Istanbul. Am fost obligat să-mi las în urmă o „familie” extinsă de prieteni, vecini și frați în credință, de care această pedeapsă nedreaptă m-a despărțit dureros. Totuși, continuăm să ne rugăm pentru binele Turciei și al conducătorilor ei, așa cum ne îndeamnă Apostolul Pavel în 1 Timotei 2:1-3”, spune Carlos Madrigal.

Atât Madrigal, cât și Byle afirmă că singura speranță pentru o schimbare reală ar fi o conducere mai pro-occidentală, însă aceasta nu este previzibilă curând. Între timp, democrația și statul de drept din Turcia sunt tot mai criticate de Uniunea Europeană, iar negocierile de aderare sunt practic blocate.