Înainte de a studia cărțile individuale ale Bibliei, o serie de întrebări au nevoie de răspunsuri. Prima întrebare este: „Ce este Biblia?”; a doua este: „Care este scopul Bibliei?” și nu în cele din urmă: „Cum ar trebui să o citim?”.
Biblia este împărțită în două părți, părți pe care creștinii le numesc „testamente”. Aceste testamente la rândul lor sunt împărțite în 66 de cărți. Oricine cercetează fiecare dintre aceste cărți are nevoie să aibă în vedere trei lucruri: în primul rând, să observe conținutul fiecărei cărți; în al doilea rând, să observe schița fiecărei cărți; în al treilea rând, cel mai important, noi dorim să discernem mesajul fiecărei cărți și felul în care acesta se relaționează în mod personal la viețile noastre.
Studierea Bibliei ne va ajuta să echipăm fiecare credincios astfel încât el/ea să își înțeleagă credința și să o comunice mult mai efectiv prietenilor, familiei și vecinilor. Există o idee destul de comună care afirmă că această lucrare aparține doar păstorilor. Relația noastră cu biserica poate fi concentrată pe ceea ce noi sperăm să obținem pentru noi din partea liderilor noștri. Cu toate acestea, în Efeseni 4:11-13, apostolul Pavel își imaginează o întreagă biserică plină de lucrători care au fost echipați de liderii lor pentru a se implica în lucrare…o biserică întreagă, plină de oameni care în mod activ zidesc biserica slujindu-L pe Hristos, împărtășind cu alții cunoașterea lor despre Hristos și ajutându-i pe aceștia să devină creștini mai maturi, mai asemănători cu Hristos. El spune: „Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alți, evangheliști; pe alți, păstori și învățători, pentru desăvîrșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la statura de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos…” (Efeseni 4:11-13). Pentru toți aceia implicați în studierea Scripturii, voi sunteți o parte valoroasă a bisericii și ați fost chemați la fapte bune, prin puterea Duhului Sfânt. Pavel spune, de asemenea, în 2 Timotei 2:15 următoarele: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat. Ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului.” Singura modalitate în a înțelege Biblia este să lucrezi – îndrăznește să te angajezi să fii echipat și să devii un slujitor credincios a lui Isus.
Introducere asupra Scripturii
Pe măsură ce începem studiul nostru asupra Bibliei și scopului său, este foarte important să înțelegem ce înseamnă cuvântul „Biblie”. Ce este Biblia? Creștinii, adesea, se referă la Scripturi ca și „Sfânta Biblie”. Termenul englezesc „Bible” (termenul românesc „Biblia”) vine de la cuvântul grecesc biblia care sugerează o colecție de cărți. Biblia este o colecție de 66 de cărți, însă cu toate acestea, este o singură carte cu un singur mesaj minunat, de la început până la sfârșit – istoria răscumpărării lui Dumnezeu. Termenul „Sfânta Biblie” înseamnă că această colecție de cărți este una sfântă. Cuvântul „sfânt” înseamnă „ceea ce este pus deoparte, ceea ce aparține lui Dumnezeu” sau „ceea ce într-un anume sens este asociat cu Dumnezeu”. Aceste cărți sunt legate de Dumnezeu într-un mod special. Această colecție de cărți conține mesajul lui Dumnezeu pentru umanitate. Lucrul acesta face ca Sfânta Biblie să fie nu numai cea mai influentă, cea mai citită și cea mai tradusă carte din istorie, dar și cea mai importantă carte din lume. Așadar, studiul Bibliei este cel mai important studiu în care te poți implica.
Biblia este de asemenea numită și „Cuvântul lui Dumnezeu”. Ce anume înseamnă că Biblia este „Cuvântul lui Dumnezeu”? În 2 Timotei 3:16-17 Pavel scrie: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Lucrul acesta înseamnă că întrega Biblie a fost dată prin inspirație, de la Dumnezeu și că este folositoare ca să învețe tot ce este adevărat și să te facă să realizezi ce este greșit în viața ta; ea te îndreaptă și te ajută să înfăptuiești ceea ce este bine. Ea este modalitatea lui Dumnezeu de a te face să fii pregătit la orișice moment, să fii echipat pe de-a-ntregul pentru a face bine celorlalți. Pavel spune că Dumnezeu a fost implicat în scrierea acestor cărți. Dumnezeu a avut un mesaj pe care El a vrut să ți-l comunice; ca să comunice acest mesaj, El i-a inspirat pe scriitorii Bibliei de-o așa manieră încât cuvintele pe care le-au scris nu au fost cuvintele lor, ci cuvintele lui Dumnezeu. De-a lungul unei perioade de 1500- 1600 de ani, scrierile acestor oameni împuterniciți profetic au fost recunoscute ca și scrierea inspirată, și au fost colecționate astfel încât să formeze ceea ce se numește Sfânta Biblie.
Biblia este insuflată
Procesul prin care Dumnezeu a mișcat oameni pentru a scrie aceste cărți este numit inspirație. Pavel spune că aceste cărți au venit de la Dumnezeu, prin inspirație. Cuvântul grecesc tradus prin inspirație în mod literal înseamnă „Dumnezeu a suflat”. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a suflat în acești oameni, mișcându-i sau inspirându-i să scrie aceste cărți.
2 Petru 1:16, 20-21 descrie Biblia în următoarele cuvinte: „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru, Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înșine cu ochii noștri mărimea Lui…Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.”
Deci, în timp ce apostolul Pavel afirmă că miracolul Bibliei a fost adus la viață printr-un proces numit inspirație în 2 Timotei 3:16-17, Petru este cel care afirmă ce anume implică inspirația. Mesajul pe care acești oameni l-au scris în aceste cărți nu își are originea în acești oameni. Mesajul își avea originea în Dumnezeu. Toate mesajele scrise în aceste cărți inspirate își aveau originea în inima lui Dumnezeu. Dar, în același timp, Duhul lui Dumnezeu S-a folosit de persoane individuale pentru a scrie aceste cărți și astfel, ei și-au folosit personalitatea individuală și stilurile proprii pentru a scrie Biblia. Duhul lui Dumnezeu i-a mișcat pe acești oameni ca să scrie și i-a ghidat pe tot parcursul, însă mesajul nu le-a fost dictat. Exista o relație dinamică între Duhul lui Dumnezeu și om, atunci când Scripturile au fost revelate și scrise.
Petru folosește un cuvânt frumos din limba greacă pentru a descrie sintagma „a mânat”, anume cuvântul phero. În multe locuri unde există o întindere mare de apă, „feriboturile” sunt folosite ca să înlocuiască podurile, și au scopul de a traversa apele, de a purta oamenii dintr-o parte într-alta. La acest lucru se referă cuvântul din limba greacă, phero: „a purta pe parcursul”. Petru spune simplu că Dumnezeu i-a purtat pe acești oameni pe parcurs ca să îi aducă acolo unde El îi voia.
Organizarea Bibliei
Acum să vorbim despre felul în care este organizată Biblia. Cărțile din Biblie nu sunt plasate în Biblie după momentul în care au fost scrise sau după anii în care au trăit autorii. Cele 66 de cărți sunt organizate având în vedere ce fel de cărți sunt.
Cărțile Bibliei sunt împărțite în două diviziuni. Prima este numită Vechiul Testament care are 39 de cărți iar cealaltă este numită Noul Testament și are 27 de cărți.
Însă, nu întotdeauna a fost așa. În zilele Domnului Isus, de exemplu, nu exista Vechiul Testament și Noul Testament. Noul Testament nu fusese încă scris, așa că aceste cărți care existau în zilele Domnului Isus erau pur și simplu numite Cuvântul lui Dumnezeu sau Scripturile. După perioada în care a fost scris Noul Testament, ele au fost adunate într-o colecție de cărți și o distincție a fost făcută între Vechiul Testament și Noul Testament.
Categoriile literare ale Vechiului Testament
Există patru categorii de cărți care alcătuiesc Vechiul Testament. Pentru fiecare categorie avem un scop.
Prima categorie este Tora, care este numită de asemenea „Pentateuh” care înseamnă cinci cărți. Acestea relatează istoria relațiilor lui Dumnezeu cu omul, de la creație, căderea omului în păcat și până la potop. Acestea detaliează promisiunile lui Dumnezeu făcute față de Avraam, Isaac și Iacov (care este numit și Israel) și copiii acestora. Acestea spun istoria ascensiunii marelui profet Moise care eliberează pe Israeliți din robia egipteană. El este acela care le face cunoscută Legea lui Dumnezeu și îi aduce la granița Țării pe care Dumnezeu o promisese lui Avraam și urmașilor săi.
Cele cinci cărți ale Torei sunt urmate de 12 cărți Istorice. Aceste 12 cărți Istorice detaliează: evenimentele importante din timpul lui Iosua, urmașul lui Moise, care i-a adus pe Israeliți în Țara Promisă; perioada tulbure când judecătorii s-au ridicat ca să conducă poporul; perioada împăraților care i-au condus pe Israeliți; și momentul în care Israeliții au fost duși în robie în Mesopotamia. Poporul lui Dumnezu câteodată au ascultat de aceste cinci cărți ale Torei și în alte momente nu au făcut-o. Atunci când ascultau, ei deveneau modele demne de urmat. Atunci când nu ascultau, viețile lor deveneau avertizări ce trebuiau să fie avute în vedere.
Cărțile istorice sunt urmate de cărțile Poetice. Cărțile Poetice sunt mesajul lui Dumnezeu către poporul Său, pe măsură ce aceștia încercau să trăiască după Cuvântul Său în această lume. În aceste cărți Poetice, Dumnezeu transmite un mesaj destinat inimii poporului Său. De exemplu, în cartea lui Iov, Dumnezeu are un mesaj pentru poporul Său atunci când acesta trece prin suferință. În cartea Psalmilor, mesajul Lui are în vedere toate lucrurile care îți pătrund inima atunci când Îi aduci închinare. În cartea Proverbelor, Dumnezeu învață cum este să trăiești zi de zi în relație cu alți oameni. Cartea Eclesiastul este un mesaj de la Dumnezeu către poporul Său atunci când acesta experimentează îndoiala și frustrarea în inimile lor, cu privire la această lume. Cântarea Cântărilor este un mesaj către poporul lui Dumnezeu despre frumusețea și luptele evidente în dragostea umană după voia lui Dumnezeu.
În cele din urmă, cea de-a patra categorie este numită „Profeții”. Există două secțiuni. Prima, cea a Profeților Mari și cea de-a doua, cea a Profeților Mici. Profeții Mari sunt numiți așa nu fiindcă ei ar fi superiori Profeților Mici, ci pentru că au avut scrieri mai lungi, pe când cei Mici au avut scrieri mai scurte.
Categoriile literare ale Noului Testament
Noul Testament, de asemenea, conține categorii diferite de scrieri, și după cum am învățat, fiecare categorie iși are propriul scop. În Noul Testament există patru tipuri de cărți.
Mai întâi de toate, avem patru cărți istorice despre viața și misiunea Domnului Isus: Evangheliile – Matei, Marcu, Luca, Ioan.
În al doilea rând, există o carte istorică despre viața și misiunea bisericii primare – Faptele Apostolilor.
Apoi, există o colecție de scrisori de la câțiva dintre apostoli către biserici creștine, colecție numită Epistole. Sunt două colecții – Epistolele lui Pavel și Epistolele generale, care includ o scrisoare către Evrei și scrisori de la Petru, Ioan, Iacov și Iuda.
Noul Testament se încheie cu o carte încărcată de simboluri sau o carte apocaliptică, numită „Apocalipsa”. Aceasta este foarte greu de înțeles.
Mesajul esențial al Bibliei
Acum, fiindcă înțelegem cum a fost Biblia organizată și întocmită, trebuie să ne punem întrebarea: „Care este mesajul esențial al Bibliei?”. Mesajul esențial al cărților Vechiului Testament este acesta: „Domnul Isus vine.” La început, conform Scripturilor, Dumnezeu și omul erau în armonie unul cu celălalt dar Dumnezeu l-a făcut pe om capabil să aleagă, iar omul a ales să se îndepărteze de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate să privească la răzvrătire sau la neascultare, o separare s-a făcut între Dumnezeu și om. Această separare dintre Dumnezeu și om este problema fundamentală pe care o au în vedere Scripturile.
În Vechiul Testament, Dumnezeu ne spune: „O să fac ceva în ceea ce privește această separare.” În Noul Testament, Dumnezeu ne spune: „Am făcut ceva în ce privește această separare. Oare vei crede?”. Vedeți voi, cărțile Vechiului Testament ne spun că Domnul Isus vine și că El are să refacă relația ruptă dintre Dumnezeu și creațiunea Sa. Noul Testament oferă vestea cea bună: Domnul Isus a venit și a refăcut relația afectată dintre Dumnezeu și om. Două cuvinte din Evanghelia după Marcu sumarizează întreg Noul Testament. Ele se găsesc în Marcu 1:9 – „Isus a venit.”
Rezumat
În încheiere, Biblia conține 66 de cărți. Sunt 39 de cărți în Vechiul Testament care vorbesc despre restaurarea promisă a relației dintre Dumnezeu și om prin venirea Domnului Isus. Vechiul Testament este alcătuit din patru tipuri de cărți: Tora, cărțile Istorice, cărțile Poetice și cărțile Profetice.
Sunt 27 de cărți în Noul Testament care vorbesc despre realizarea venirii Domnului Isus și restaurarea relației dintre dintre om și Dumnezeu. Conține patru tipuri de cărți: Evangheliile despre Isus, cărți istorice; Faptele Apostolilor, Epistolele Apostolilor și cartea apocaliptică, Apocalipsa.
Episodul poate fi ascultat și în podcast