Mulțumirea dincolo de cuvinte
21 Octombrie 2019, de Cristina Olariu
Există gesturi reflexe pe care le deprindem prin exercițiu – ca mersul pe bicicletă. Dar în cele ale sufletului, oare avem automatisme care țin de rutina zilnică și nu de ceea ce credem și analizăm?
Înveți de copil să saluți și să spui mulțumesc. Pe când te-ai deprins să le spui în ordinea în care trebuie, îți dai seama că ai ratat esențialul – acel sentiment al gratitudinii și al bucuriei întâlnirii.
Mulțumirea exprimată te poziționează corect față de celălalt, te determină să-i recunoști bunătatea, te invită să sesizezi valoarea celui care dăruiește, dar în același timp și a ta, cel ce te bucuri de lucrul primit. Dar abia când mulțumești în mod conștient începi să te bucuri și să primești cu adevărat.
Devii proprietar cu adevărat doar pe lucrurile pentru care experimentezi sentimentul gratitudinii. Vezi un obiect prin prisma relației cu cel care ți l-a oferit.
Când Dumnezeu te invită să îți aduci cererile cu mulțumiri, de fapt te invită să devii proprietarul lucrurilor sperate, prin recunoașterea relației pe care o ai cu Dăruitorul. Recunoști că ești iubit inexplicabil de un Dumnezeu generos, bun, căruia îi face plăcere să ofere daruri bune copiilor Săi.
Dacă te simți singur și neiubit ar trebui să te întrebi, care sunt lucrurile pentru care ai omis să mulțumești?
Întocmește liste cu lucruri, oameni, situații pentru care nu ai mulțumit. Gândește-te puțin la ele, cultivă acel sentiment al gratitudinii. Apoi, te rog să îmi scrii. Nu există nimic mai tonic și mai proaspăt decât perspectiva unor oameni care se simt iubiți și valorizați.
Dumnezeu nu are nevoie de formulele noastre de politețe. Noi avem nevoie să procesăm mesajul din spatele binecuvântărilor pe care le primim, ca să integrăm informația că suntem iubiți și prețuiți.
Îți MULȚUMESC că ai citit articolul meu. Ai primit o parte din mine. Avem doar ceea ce dăruim, dar ne bucurăm cu adevărat ca proprietari, doar după ce am mulțumit.